Baza completă boli porumbei

Cuprins

Boli

Aspergiloză

Aspergiloza este o boală fungică a păsărilor, animalelor și oamenilor. La porumbei, este caracterizată de obicei ca o infecție cronică a plămânilor și a sacilor aerieni. O altă denumire a acestei boli este pneumomicoza.

Agent patogen/Cauză: Ciuperci din genul Aspergillus. Ele cresc sub formă de colonii pufoase, multicelulare de mucegai, trăind liber în sol, pe vegetație, sau parazitând păsări, animale și oameni.

Simptome Forma respiratorie: dificultăți de respirație; depuneri verzui pe limbă și palat. Forma cutanată: descuamarea pielii cu ruperea penelor.

Diagnostic Examinarea cadavrului: colonie fungică în plămâni. Examinarea microscopică a depunerilor și a raclatului cutanat.

Tratament: Eliminarea sursei de infecție (de ex. hrană mucegăită), separarea păsărilor afectate. Nu este recomandat tratament pentru infecțiile respiratorii cu Aspergillus la porumbei. Infecțiile cutanate pot fi tratate cu succes, de exemplu cu sulfat de cupru (diluție 1:2000) sau cu o soluție de clorură mercurică (1:500).

Prevenție: Adăpost uscat, bine ventilat, hrană de bună calitate, administrare de vitamine.

Infecții bacteriene secundare

Agenți patogeni/Cauză: Bacterii precum streptococii (Streptococcus faecalis, Streptococcus gallinarum) și stafilococii (Staphylococcus aureus). Streptococoza este o boală bacteriană acută sau cronică, rară, care poate apărea la porumbei. Hrana sau apa contaminată și păsările infectate transmit streptococii. Bacteriile pătrund prin orificiile corpului și prin leziunile pielii. În general, doar câteva păsări dintr-un efectiv se infectează la un moment dat. Organismele stafilococice sunt răspândite la nivel mondial. Ele trăiesc în mod obișnuit pe piele și pe membranele mucoase fără a provoca infecție. Potențialul de infecție bacteriană depinde în mare măsură de gradul de rezistență pe care gazda îl poate mobiliza.

Simptome Simptome asemănătoare salmonelozei. Diaree, apatie, paralizie, emaciere, în special la porumbeii tineri. Noduli de tip abces în toate organele, în special în intestin.

Diagnostic Examinarea bacteriologică a excrementelor și a țesuturilor.

Prevenție: Condiții igienice în crescătorie. Respectarea regulilor generale de prevenție (de ex. dezinfecție cu dezinfectanți).

Infecție cu Candida

Candidoza este o infecție fungică acută sau cronică, frecventă mai ales la nivelul tractului digestiv. Alte denumiri pentru această boală sunt micoză, soor, muguet, gușă acră.

Agent patogen/Cauză: Candida albicans, un microorganism asemănător drojdiei.

Simptome Creștere slabă a porumbeilor tineri, acumulare în gușă; excrescențe fungice albicioase în gât.

Diagnostic Examinarea microscopică a excrescențelor fungice din gât.

Tratament: Separarea păsărilor afectate. Administrarea de Nistatină (uz veterinar) și doze mari de vitamina A.

Prevenție: Îmbunătățirea mediului.

Tricomonoză (Trichomonas gallinae)

Tricomonozaul este o boală protozoarică ce reprezintă cel mai mare ucigaș și invalidant dintre bolile porumbeilor. Se întâlnește la porumbeii domestici și sălbatici, precum și la porumbei și turturele.

Cauză Se răspândește prin contact între porumbei, cum ar fi cioc la cioc, împerechere și hrănirea puilor. Organismul poate supraviețui un timp în apă sau în locuri umede.

Simptome O umflătură în gât și o excrescență brânzoasă în gură sunt semne sigure ale tricomonozei.

Tratament Toate formele de tricomonoză pot fi tratate dacă sunt depistate devreme. Există multe tipuri de medicamente disponibile pentru tratament. Ridzol Soluble Powder pentru tratamentul efectivului, comprimate cu Ronidazol pentru tratament individual.

Coccidioză

Coccidioza, o boală protozoarică, este o infecție a intestinelor.

Cauză Este cel mai frecvent întâlnită în condiții de nutriție precară, igienă slabă sau după stres. Se poate răspândi când un porumbel consumă excremente. Asigură-te că hrana este ferită de excremente.

Simptome Principala cauză a slăbirii accentuate. La păsările adulte, o infecție acută se manifestă clinic prin paloarea părții interne a gurii. Pofta de mâncare scade lent, în timp ce setea crește. În stadiile incipiente, excrementele sunt moi și capătă o culoare verzuie.

Tratament Trebuie luate măsuri pentru ca toate recipientele cu hrană, grit și apă să fie bine acoperite și conținutul lor să fie complet protejat de excremente și de picioarele contaminate. Prin oprirea ingerării continue a oochiștilor, ciclul de viață este întrerupt și se previne formarea de noi generații. Nidrakok (Rohnfried) conține Amprolium, potrivit pentru tratamentul bolii prin apa de băut.

E. coli (Colibaciloză)

O bacterie gram-negativă, în formă de bastonaș, prezentă în mod normal în intestinele păsărilor de curte și ale multor altor animale.

Cauză Infecția apare atunci când un număr mare de bacterii E. coli pătrund în fluxul sanguin din tractul respirator sau din intestin.

Simptome Semnele sunt nespecifice și variază în funcție de vârstă. Puii pot muri în cuib. Păsările adulte pierd în greutate, iar excrementele lor devin foarte moi și lipicioase.

Tratament Menținerea crescătoriei curate și controlul populației de rozătoare. Tratament cu antibiotice generale, precum Aureomycin.

Gută

Cauze posibile: lipsa apei, afectare renală, deficit nutrițional.

Simptome Umflarea nodulară, dureroasă a articulațiilor. Ficatul, peritoneul, pericardul și sacii aerieni par ca și cum ar fi acoperiți cu var (cristale de acid uric). Rinichii sunt umflați, presărați cu depozite de acid uric.

Diagnostic Examinarea microscopică a depunerilor (cristalelor).

Prevenție: Asigurarea unui aport adecvat de vitamine și a mișcării. Hrăniți păsările conform nivelului de performanță.

Catar hemofilic

Agent patogen/Cauză: Bacterii Haemophilus (de ex. Haemophilus gallinarum). Păsările infectate, deși aparent sănătoase, răspândesc organismul. Haemophilus se transmite prin apa de băut contaminată cu secreții nazale.

Simptome Conjunctivită bilaterală severă cu secreție mucopurulentă. Umflarea extremă a pleoapelor („cap de bufniță”). Simptome de catar.

Diagnostic Examinarea bacteriologică a secrețiilor oculare sau nazale.

Prevenție: Eliminarea factorilor care reduc rezistența păsării la infecție. Astfel de factori pot fi: supraaglomerarea în crescătorie, lipsa curățeniei, infecții latente (de ex. ectoparaziți, infestări cu viermi, infecție coccidiană), stres excesiv în reproducție, hrană deficitară, aport insuficient de apă, stres în timpul sezonului de concurs.

Hexamitiază

Hexamitiaza este o boală intestinală a porumbeilor asociată cu fecale muco-apoase sau chiar hemoragice.

Agent patogen/Cauză Flagelatul Hexamita columbae apare în efectivele de porumbei mai ales în lunile de vară și toamnă. Colonizează în principal rectul. Deosebit de sensibili sunt puii recent înțărcați, a căror rezistență este încă scăzută. Porumbeii adulți infectați nu prezintă de obicei semne vizibile ale bolii, dar pot elimina agentul patogen în cantități mari prin excremente (purtători cronici). Perioada de incubație este de 4-5 zile.

Simptome Enterită catarală acută (sau chiar hemoragică), cu diaree lichidă, ca apa de orez, sau mucoidă, urât mirositoare. Porumbeii afectați refuză hrana și beau mai multă apă, ceea ce duce la emaciere și debilitate. Păsările tinere, în special, pot fi afectate atât de sever încât este implicat întreg tractul intestinal, iar fecalele moi sau apoase sunt amestecate cu sânge.

Diagnostic Hexamitele se evidențiază prin examinare microscopică în frotiuri la temperatura corpului din mucoasa intestinală a unui porumbel recent omorât, afectat acut. În cazul infestării extrem de severe, paraziții pot fi demonstrați și într-un tampon cloacal de la o pasăre vie. Ei pot fi recunoscuți prin mișcările lor caracteristice rapide în linie dreaptă - spre deosebire de trichomonade, care prezintă mișcări lente, circulare, în jurul propriei axe.

Catar infecțios

Bolile tractului respirator sunt foarte adesea infecții mixte. Izbucnirile bolii rezultă din efectele combinate ale agenților patogeni și ale factorilor din mediul crescătoriei care reduc rezistența păsărilor la infecție.

Agenți patogeni Poarta de intrare pentru infecție este deschisă de micoplasme și virusuri, în plus față de fungi și trichomonade. Acestea reduc rezistența porumbeilor și permit

bacteriilor patogene - pasteurella, coci și bacterii coli - să colonizeze și să se multiplice. Acești agenți patogeni secundari generează tabloul clinic efectiv al catarului vizibil și audibil (respirație șuierătoare). Catarul nu este întotdeauna cauzat de agenți patogeni. Foarte frecvent, ventilația inadecvată și evacuarea necorespunzătoare a aerului viciat, curenții de aer, aportul insuficient de oxigen și concentrațiile mari de gaze nocive și praf în crescătorie reduc rezistența porumbeilor, făcându-i extrem de susceptibili la infecție.

Simptome Inițial, crescătorul observă strănut și o secreție nazală apoasă, care, în forma acută a bolii, devine mucopurulentă și galben-maronie. Acestea sunt însoțite de primele semne de afectare a stării generale a păsărilor, și anume reducerea consumului de hrană și apă, încetarea năpârlirii pufului și reticență la zbor. Negii nazali și puntea nasului devin gri și apare scărpinarea capului și a nasului. Când ciocul este deschis, se poate observa mucus filamentos întinzându-se din regiunea retrolinguală spre palat. Alte semne clinice sunt înroșirea și umflarea mucoasei faringiene. În stadiul avansat al bolii se formează depuneri alb-gălbui în regiunea laringiană. Procesele inflamatorii se extind la trahee și la tractul respirator inferior (sacii aerieni).

Diagnostic Diagnosticul de „catar infecțios” poate fi stabilit de obicei simplu, pe baza comportamentului porumbeilor afectați, a modificărilor inflamatorii din regiunea capului și tractul respirator și a sunetelor caracteristice ale respirației (șuierat). La prima suspiciune de boală sunt recomandate examenul veterinar și demonstrarea bacteriologică a agentului patogen.

Catar prin micoplasmoză

Forma cronică de catar la porumbei este adesea numită „Micoplasmoză”. Este cauzată de o infecție multiplă cu agenți patogeni: bacterii (de ex. coci), virusuri (de ex. herpes) și agenți patogeni care aparțin grupului de organisme micoplasmatice. Se presupune că micoplasma provoacă afecțiuni severe doar în prezența altor infecții.

Agent patogen/Cauză În afara corpului animalului, organismele de tip micoplasmă sunt viabile doar o perioadă scurtă (aprox. 17 zile la 20°C, dar numai 20 de minute la 50°C). Temperaturile scăzute le favorizează supraviețuirea. Organismele micoplasmatice sunt distruse de aproape toți dezinfectanții utilizați în mod obișnuit. Transmiterea are loc prin fecale, apa de băut, hrană, echipamente și prin infecție pe cale aerogenă de la porumbel la porumbel.

Simptome Secreție nazală mucopurulentă, scăderea performanței la zbor, refuzul de a zbura, zbor greoi, inflamația gâtului, raluri și sunete respiratorii șuierătoare, mai ales noaptea. Inflamația sacilor aerieni.

Diagnostic Examinarea cadavrului: inflamația sacilor aerieni. Test serologic de sânge.

Răceală la un ochi

Aceasta nu este o răceală adevărată; ar trebui clasificată ca infecție oculară.

Cauză Infecția ochiului cauzată de traumatism sau de un corp străin în ochi, care determină infecția.

Simptome Primul simptom este ochiul lăcrimos. Ulterior, această secreție se îngroașă, iar penele din jurul ochiului se pot lipi între ele din cauza unui lichid galben.

Tratament

Unguentul oftalmic Terramycin aplicat zilnic la ochi va elimina, de obicei, infecția în câteva zile.

Ornitoză

Ornitoza este o boală infecțioasă care afectează multe specii de păsări la nivel mondial. Ea poate fi transmisă și la oameni și alte mamifere. În Germania, ornitoza este o boală cu declarare obligatorie la porumbei.

Agent patogen Chlamydia psittaci. Clamidiile sunt microorganisme mici, nemobile, care invadează celulele parazitar. Infecția apare prin inhalarea prafului ridicat care conține agentul patogen, prin ingerarea hranei sau apei contaminate cu fecale, ori prin hrănirea puilor și contact cioc la cioc.

Simptome Ornitoza apare în 2 forme: Forma acută poate fi recunoscută la porumbeii tineri prin: zgomote respiratorii șuierătoare, conjunctivită unilaterală sau bilaterală și enterită muco-apoasă cu diaree. Forma cronică este întâlnită mai frecvent la păsările adulte, care însă prezintă puține sau niciun semn al bolii. Porumbeii care s-au recuperat sunt o sursă periculoasă de infecție pentru porumbeii tineri și pentru oameni, din cauza eliminării latente a agentului patogen.

Diagnostic Boala poate fi demonstrată la porumbeii morți prin examinarea microscopică a unui frotiu sau a unei amprente („klatsch”) din splină, ficat, conjunctivă sau sac aerian, după colorare prin metoda Stamp. La păsările vii, agentul patogen este demonstrat în fecale, prin tampon cloacal, sau alternativ prin identificarea serologică a anticorpilor specifici.

Tratament Efectivele sunt tratate cu clortetraciclină+, care a fost folosită cu succes mulți ani pentru controlul ornitozei. Pentru a menține niveluri sanguine eficiente, administrarea clortetraciclinei+ nu trebuie întreruptă în timpul perioadei de tratament de 30 de zile.

Paratifoză (Salmoneloză)

Un ucigaș mortal al porumbeilor este și una dintre cele mai dificil de recunoscut boli atunci când este prezentă în efectiv.

Cauză Boala se poate răspândi prin mai multe mijloace, însă cea mai mare sursă de contaminare este apa și excrementele. Păsările sălbatice și rozătoarele sunt toate purtătoare de paratifoză.

Simptome Simptomele la porumbeii adulți pot varia. Articulații umflate, noduli plini cu lichid, umflături la picioare și șchiopătare sunt toate semne ale bolii.

Tratament Odată ce ești sigur că o pasăre a contractat paratifoza, elimin-o sau izoleaz-o. Apoi tratează întregul efectiv cu unul dintre următoarele medicamente: comprimate Enroflaxyn, Tetracycline, Amoxycillinum. Folosirea vaccinului anti-salmonella s-a dovedit o prevenție eficientă.

Variola porumbeilor

Variola porumbeilor este cauzată de un virus. Se întâlnește în toate regiunile Statelor Unite.

Cauză Cea mai frecventă sursă de infecție este reprezentată de paraziții hematofagi, cum ar fi țânțarii și acarienii.

Simptome Apar mici vezicule în jurul ochilor sau pe față și corp. Acestea se măresc, ulterior supurează și apoi formează cruste.

Tratament Odată ce un porumbel a avut variolă și s-a recuperat, devine imun pe viață. Cea mai bună prevenție este vaccinarea. Vaccinul împotriva variolei porumbeilor este ieftin și ușor de administrat.

PMV-1 (Paramixoviroză)

Infecție virală extrem de contagioasă, specifică porumbeilor.

Cauză Boala se poate răspândi prin hrană și apă contaminate, contact direct sau indirect.

Simptome Simptomele includ excremente extrem de apoase, pierderea poftei de mâncare, pierderea coordonării, iar în stadiile tardive gât răsucit și paralizia aripilor. Pierderi mari de păsări.

Tratament Nu există tratament, doar prevenție prin vaccinare. Vaccin PMV-1 cu adjuvant uleios Maine Biological.

Pneumomicoză

Vezi: Aspergiloză

Intoxicație

Cauze posibile: insecticide, produse de protecție a plantelor, îngrășăminte artificiale etc.

Simptome Debut brusc al paraliziei, diaree incoercibilă, pierderea poftei de mâncare, pierdere rapidă în greutate. Inflamație intestinală violentă. Umflarea ficatului, splinei și rinichilor. Hemoragii în mușchi și organe.

Diagnostic Istoricul cazului. Examinarea cadavrului. Demonstrarea substanței toxice este posibilă în unele cazuri.

Tratament: Separarea porumbeilor afectați; irigarea gușii; administrarea de cărbune animal/medicinal.

Malaria porumbeilor

Malaria porumbeilor este cauzată de un protozoar care atacă globulele roșii ale porumbelului.

Cauză Porumbeii sunt infectați cel mai frecvent de musca porumbelului.

Simptome Simptomele sunt greu de determinat; păsările pot prezenta semne de performanță redusă, iar penajul poate deveni tern.

Tratament Vindecarea malariei porumbeilor este foarte dificilă. Prevenția este cea mai bună soluție. Controlați musca porumbelului în crescătorie și pe păsări cu băi și insecticide pudră.

Infecții respiratorii

Cauză Infecție bacteriană a tractului respirator superior. Ventilație slabă, umiditate necontrolată și supraaglomerare.

Simptome Ochii lăcrimoși, mucus în gât și raluri pulmonare. Păsările pot gâfâi după aer.

Tratament Ventilație bună, controlul umidității și al supraaglomerării. Aureomycin concentrat solubil.

Pietre salivare

Ocazional, la examinarea porumbeilor se descoperă mici puncte albe, dure, în zona fisurii din cerul gurii și mai ales în partea din spate.

La aproape 1% dintre porumbei, acești noduli fini, de mărimea meiului, apar singular și uneori în număr de 10 sau mai mulți. S-a presupus întotdeauna că erau mici zone de tricomoniază (Tricomonoza), însă conform înțelegerii actuale nu este cazul.

Cauză: Este bine cunoscut faptul că există numeroase glande salivare mici în membrana mucoasă a gurii porumbelului, care secretă salivă pentru ca hrana să fie ușor umezită și să poată fi înghițită mai ușor. Până în prezent nu se știe ce cauzează aceste mici pete albe, dure, cunoscute sub numele de pietre salivare. Prin examinarea țesuturilor și a compoziției chimice a acestor pete sau pietre, s-a demonstrat în Olanda că ele constau dintr-un amestec de mucus și particule fine de fragmente celulare provenite din glandele salivare. Acestea sunt apoi rulate în mici bile dure și blochează deschiderile canalelor glandelor salivare. La început ele apar gri, dar ulterior devin albe.

Tratament: Experiența a arătat că niciun tratament nu a avut succes. Îndepărtarea chirurgicală duce doar la sângerare și lezarea membranei mucoase. Totuși, sănătatea și performanța porumbelului nu sunt afectate.

Prevenție: Cercetări suplimentare au arătat că tratamentul atent și regulat cu chevi-col®+, împreună cu condiții igienice bune, ajută la prevenirea recurenței acestor pete. În plus, la prima apariție a oricărei răceli care crește acumularea mare de mucus și modificările inflamatorii în faringe și de-a lungul gâtului, tratamentul împotriva catarului trebuie continuat până la dispariția completă a tuturor simptomelor.

Salmoneloză

Salmoneloza are una dintre cele mai ridicate rate de mortalitate dintre toate bolile bacteriene infecțioase ale porumbeilor.

Agent patogen/Cauză Salmonella typhimurium var. copenhagen, desemnată drept tulpina de salmonella de „tip porumbel”.

Această tulpină de salmonella. În condiții favorabile, bacteria poate rămâne infecțioasă în mediul înconjurător timp de 1 an sau mai mult.

Salmonellele se răspândesc prin: • inhalarea prafului care conține agentul patogen • hrană contaminată (insecte, șoareci, șobolani) • jgheaburi de hrană și adăpători murdare • împerechere • transmitere de la femelă la ou • hrănirea puilor cu lapte de gușă infectat și contact cioc la cioc • purtători cronici: porumbei care par sănătoși după ce au supraviețuit infecției cu salmonella, dar elimină agentul patogen la intervale neregulate și astfel reprezintă un risc pentru efectivul actual și pentru descendenții lor.

Semne clinice: • Forma acută (afectează în principal porumbeii tineri): Enterită cu excremente păstoase, mucoide, verzui; odată ce organele (ficatul, rinichii, splina) sunt infectate, apare întârzierea creșterii, emacierea și, în cazuri izolate, moartea. Embrionii infectați cu salmonella mor frecvent în ou sau în primele zile de viață. • Forma cronică (afectează în principal porumbeii adulți): Inflamația provoacă îngroșarea articulațiilor, în special a articulației cotului, șchiopătare la aripă sau picior, tulburări de echilibru și torsiunea gâtului. Diagnosticarea bolii: examinare bacteriologică a probelor fecale și/sau de organ. Se efectuează o antibiogramă pentru a determina ce medicament este potrivit pentru tratament.

Tratament: La apariția simptomelor descrise, tratamentul cu chloramphenicol-N trebuie început imediat. În unele cazuri este necesară schimbarea tratamentului (de ex. la ampicillin-t) atunci când devin disponibile rezultatele examinării bacteriologice și ale antibiogramei. Tratați întregul efectiv, nu doar păsările individuale. Eliminați porumbeii grav afectați înainte de începerea tratamentului, deoarece este puțin probabil să poată fi vindecați. Pentru a verifica rezultatul tratamentului, efectuați examinări bacteriologice ale probelor fecale. Acestea trebuie realizate la cel puțin 14 zile după terminarea tratamentului și apoi repetate de două ori la intervale de 3 săptămâni.

Gușă acră

Cauză Pasărea consumă hrană umedă, mucegăită, acră sau contaminată. Apa de băut murdară reprezintă o altă sursă de probleme.

Simptome Porumbelul va bea cantități mari de apă din cauza greței. Vărsături cu apă acră și boabe.

Tratament Gușa acră este o problemă de sănătate ușor de tratat. Ține pasărea cu capul în jos și apasă ușor din partea inferioară a gușii în sus, forțând eliminarea apei stagnante din gușă. Umple gușa cu bicarbonat de sodiu sau cărbune. Oprește hrănirea timp de 24 de ore.

Infecție stafilococică

Vezi: Infecții bacteriene secundare

Infecție streptococică

Vezi: Infecții bacteriene secundare

Tricomoniază

Vezi: Tricomonoză (Trichomonas gallinae)

Tuberculoză

Tuberculoza la porumbei este o boală bacteriană veche, sporadică, răspândită și contagioasă.

Agent patogen/Cauză: Mycobacterium avium. În complexul Mycobacterium avium sunt enumerate 20 de serotipuri. Păsările variază în rezistența lor la diferitele serotipuri. Serotipurile 1 și 2 predomină. La porumbei, infecția poate fi ingerată din sol, hrană, grit sau apă contaminate cu excremente.

Simptome Evoluție insidioasă a bolii pe parcursul mai multor săptămâni. Afectarea din ce în ce mai accentuată a stării generale a unor porumbei până la emaciere completă. Noduli cazeoși gri-gălbui, în special în ficat și splină. Afecțiuni similare cu forma de organ a tricomoniazei sau salmonelozei, dar aproape întotdeauna există semne suplimentare ale acestor boli, care permit stabilirea unui diagnostic cert.

Diagnostic La pasărea vie: test tuberculinic. La cadavru: examinare bacteriologică a organelor.

Tratament: Nerecomandat, deoarece vindecarea nu este posibilă.

Prevenție: Dacă boala este suspectată, test tuberculinic la toate păsările. Eliminați porumbeii afectați.

Boala tineretului

Boala tineretului s-a răspândit rapid în lume în ultimii ani, provocând pierderi severe în rândul păsărilor tinere.

Agent patogen/Cauză: Este o infecție mixtă, implicând virusuri și bacterii (în special E. coli și coci, dar și protozoare). Agenții patogeni se transmit prin aer, praf și contact între păsări, precum și prin apa și hrana comune. Izbucnirile bolii sunt favorizate de factori de stres precum înțărcarea, introducerea păsărilor străine într-o crescătorie, vaccinarea, căldura (creștere bacteriană accelerată, lipsa apei), antrenamentul tineretului (îmbarcare în coșuri) și zborurile porumbeilor tineri.

Simptome Boala poate îmbrăca două forme:

Moarte subită fără semne perceptibile anterioare de boală: Un scenariu tipic este acela în care porumbeii tineri sunt eliberați din crescătorie pentru antrenamentul zilnic (poate într-o zi fierbinte de vară), după care zboară în jur timp de o oră și apoi se întorc la crescătorie. Aterizează pe acoperiș sau pe platforma de intrare, nu răspund la încercările crescătorului de a-i atrage în crescătorie și mor în decurs de câteva ore.

Moarte precedată de semne vizibile de boală: În perioada dintre debutul simptomelor și moarte (care durează de la 3 zile la 1 săptămână), se observă următoarele simptome: lipsă de activitate, penaj infoiat, refuzul hranei, umflarea gușii, pierdere în greutate, excremente galben-verzui în bălți, vărsături.

Diagnostic Din cauza numeroșilor agenți patogeni implicați în această boală, este posibil doar un diagnostic orientativ.

Tratament: Nu există vaccin împotriva bolii tineretului care să poată fi folosit pentru prevenirea infecției. Totuși, porumbeii bolnavi pot fi tratați cu adenosan. Iar utilizarea la timp a adenosanului poate preveni, de asemenea, izbucnirea bolii la păsările suspecte de infecție.

Paraziți

Viermi

Tipuri frecvente: viermi rotunzi, tenii, viermi filiformi, viermi ai traheei.

Cauză Ouăle de viermi sunt eliminate prin excremente, iar păsările se pot infesta consumând limacși, râme și gândaci de umezeală.

Simptome

Viermi rotunzi Cei mai frecvent întâlniți la porumbei. Viermele trăiește în intestin și se hrănește cu hrana digerată. Porumbeii pot deveni apatici.

Tenie Trăiește în intestinul subțire. Porumbelul poate deveni apatic. Insectele sunt un purtător frecvent.

Viermi filiformi Un alt parazit comun al porumbeilor. Porumbeii puternic infestați au diaree și devin apatici, pierzând interesul pentru hrană și apă.

Viermi ai traheei Porumbeii care mănâncă râme pot lua acești viermi. Viermii traheei pot provoca probleme respiratorii.

Tratament Menținerea unei crescătorii curate și un program preventiv de deparazitare cel puțin o dată la șase luni.

Ectoparaziți

Ectoparaziții sunt răspândiți în efectivele de porumbei. Ei afectează organismul porumbelului în diverse moduri.

Agent patogen/Cauză: Păduchii de pene, acarienii picioarelor și acarienii de raie corporală trăiesc permanent pe

porumbeii infestați, părăsindu-i doar pentru a căuta noi gazde. Căpușele porumbeilor, căpușele păsărilor și acarienii roșii atacă porumbeii doar periodic, noaptea, pentru a suge sânge. În rest, se ascund în crăpăturile din crescătorie. Ei pot transmite agenți patogeni.

Diagnostic: Păduchii de pene sunt vizibili cu ochiul liber în penajul porumbelului. Pentru a facilita depistarea, ține porumbelul spre lumină cu aripile desfăcute. Infestarea cu acarieni de raie corporală și acarieni ai picioarelor poate fi confirmată prin examinarea microscopică a unui raclat din pielea inflamată. Căpușele porumbeilor, căpușele păsărilor și acarienii roșii pot fi detectați cu ochiul liber în crăpăturile din crescătorie - ideal în primele ore ale dimineții, când paraziții părăsesc păsările în căutarea unui loc de ascunzătoare. Ei mai sunt găsiți și sub hrănitori și cuibare.

Prevenție Curățați recipientele pentru hrană și apă cu apă fierbinte. Băile regulate în apă curată - cel puțin o dată pe săptămână - protejează porumbeii împotriva infestării cu paraziți.